„Am ridicat o haină şi un fular de pe jos. Cineva le abandonase pe un hol. Când mi-am înfăşurat fularul în jurul gâtului am fost surprins că era ud şi l-am dat jos. Era îmbibat cu sânge.” Vocea lui Nijolė Baužytė tremură şi astăzi când povesteşte ce s-a întâmplat la Vilnius în noaptea de 12 spre 13 ianuarie 1991.
În seara zilei de 12 ianuarie 1991, mii de oameni s-au adunat în jurul centralei radio şi a turnului de televiziune. „Când a început ocuparea clădirilor din Vilnius am decis să nu părăsesc centrala radio”, îşi aminteşte Nijolė Baužytė. „M-am gândit că angajaţii trebuie apăraţi şi, după posibilităţi, şi arhiva şi echipamentul tehnic, pentru a putea emite în continuare. Prin geamurile de la etajul opt al centralei radio am văzut turnul de televiziune, lângă care s-a auzit brusc o explozie. După aceea totul a dispărut în întuneric”, mai povesteşte Baužytė. Colegii s-au temut că turnul de televiziune a fost aruncat în aer, dar ea era sigură că nu s-a întâmplat asta. „Eu am supravieţuit războiului pe când eram mică şi mi-a fost clar că tehnicienii noştri au întrerupt lumina pentru a îngreuna tirul militarilor asupra turnului de televiziune”, a mai adăugat ea.
mai mult la /www.dw.com/
